„M-am căsătorit cu Gelu, dar îl iubeam în secret pe Marin”

A trecut timpul, baiatul a crescut, durerea din sufletul meu s-a mai domolit. Ma duceam pe ascuns la mormantul celui pe care il iubeam sa-i duc flori. Vorbeam cu el ore intregi, ii povesteam despre baiatul nostru. Pentru ca nu mai aveam cu ce sa imi ocup timpul cand Bogdan era la scoala, m-am angajat la o fabrica.

La interventia tatalui meu, am fost numita intr-o functie de conducere. Nu prea am fost apropiata de angajatele pe care le aveam in subordine. Toate roiau ca mustele in jurul lui Costel, un director de la CTC.

Costel era frumos, inalt, cu par saten si ochi verzi. Îsi lasase parul lung, iesind din tiparele acelor vremuri. Purta pantaloni evazati si pantofi cu cioc, cum era la moda. Era rebel si m-a facut si pe mine sa devin ca el. Am inceput sa ne gasim de lucru in fabrica, dupa program. Vorbiseram cu portarul sa nu declare ca ramaneam acolo dupa ce plecau toti muncitorii. În fiecare luna ii faceam cinste cu pachete si bani ca sa ne acopere.

Era a doua oara pe parcursul casniciei mele cand imi faceam un amant. Eram atrasa fizic de Costel, dar nu il iubeam ca pe Marin. Nu am mai iubit pe nimeni dupa el. Aventura cu Costel s-a terminat cand am ramas a doua oara gravida. De data asta stiam sigur ca era copilul lui,

pentru ca nu ma culcasem cu Gelu in luna aia. M-am grabit sa il ispitesc intr-o seara, ca sa nu i se para ciudata sarcina mea. Cand am inceput sa ma simt rau, am renuntat la serviciul de la fabrica. Am nascut-o pe Irina la termen, desi toata lumea stia ca a venit pe lume la 8 luni. Ca si

Bogdan, Irina seamana cu tatal ei biologic, Costel. Gelu nu s-a prins nici de data asta. Ne-am dus viata de familie mai departe, cu bune si cu rele. Copiii cresteau, eu am inceput iar sa ma plictisesc. În tot acest timp am continuat sa merg la mormantul lui Marin pe ascuns.

Dupa revolutie, m-am angajat la un patron turc. Pentru ca am inaintat in varsta si imi venise mintea la cap, m-am gandit sa imi vad macar interesul. Din relatiile anterioare nu am ramas decat cu doi copii, crescuti de barbatul meu incornorat.

Am inceput sa ma dau cu binisorul pe langa turc. Știam ca avea o familie in Turcia, dar cine il impiedica sa aiba o femeie in Romania? L-am atras in cursa mea. În doi ani mi-a cumparat kilograme de bijuterii din aur.

Deoarece lipseam destul de mult de acasa, Bogdan, care mostenise gelozia tatalui sau, a inceput sa ma urmareasca. Banuia ca am o aventura cu turcul. Cum il iubea la nebunie pe Gelu, despre care stia ca e tatal lui, a vrut sa afle daca il inselam. Nu a reusit sa ma prinda cu turcul, dar

a mers in spatele meu cand ma duceam la cimitir. A vazut ca stau mult timp langa o cruce, ca adun iarba si pun flori proaspete. A intrat la banuieli. Baiatul meu a continuat sa ma urmareasca fara sa stiu. Vazand ca merg in fiecare miercuri la cimitir, a aflat cine era ingropat acolo si a facut rost de o poza a lui Marin.

Cand a vazut asemanarea, Bogdan si-a dat seama ca Marin fusese tatal lui. A avut un soc si a intrat intr-o depresie puternica, mai ales ca il iubea mult pe Gelu. Dupa cateva luni, nu a mai rezistat. L-am gasit spanzurat.

Mi-am pierdut baiatul, lumina ochilor mei, singura legatura cu omul pe care l-am iubit toata viata. Vinovatia m-a incoltit. Mi-au ramas Irina si Gelu, dar ei nu il puteau inlocui pe Bogdan. O iubesc si pe Irina, dar nu cum l-am iubit pe el.

Gelu a incercat sa afle ce s-a intamplat cu baiatul nostru, de ce a ales sa renunte la viata in felul acela. Cand a descoperit ce secret aflase Bogdan, m-a dat afara din casa. Irina nu a mai vrut sa auda de mine din ziua aia.

— Prefer sa cred ca mama a murit odata cu Bogdan! Pentru mine, tu nu mai existi! Adio, mama!

M-au durut cuvintele fiicei mele. Ce puteam sa-i cer? Îmi merit soarta. Toata viata am trait cum mi-a placut. L-am inselat pe Gelu, mi-am mintit copiii. Marin si Costel nu au stiut niciodata de existenta copiilor, Gelu a aflat doar ca Bogdan nu era fiul sau. Daca ar sti ca nici Irina…

Pentru ca nu am avut unde sa ma duc, m-am mutat in casa batraneasca a lui Marin. Am vandut bijuteriile de la turc si i-am platit Magdei casuta. Nu am pensie fiindca nu am lucrat decat putin timp. Primesc un ajutor social care abia imi ajunge sa iau o paine la doua zile.

Ca sa fac rost de niste bani in plus, muncesc cu ziua la vecini si caut in gunoaie. Strang sticle goale si le vand, strang fiare si tot ce se poate vinde. Dorm in patul in care dormea Marin, cu zeci de ani in urma, inconjurata de pozele lui Bogdan.

Am ajuns la batranete sa imi fie rusine de intreaga mea viata si sa simt ca am trait degeaba pe lume. Dragii mei, cum iti asterni, asa dormi. Sper ca povestea mea sa le deschida ochii tinerelor care se poarta asa cum am facut eu. Roata se intoarce intotdeauna. Eu nu mai pot sa dau timpul inapoi…