Povestea lui Makelele, un om al străzii din Braşov ajuns model pentru fotografi şi personaj de copertă

„Makelele”, povestea unui om al străzii devenit model pentru fotografi și personaj de copertă. Tiberiu Vasile Dan este un tânăr din Săcele, judeţul Braşov, care şi-a trăit viaţa prin orfelinate

şi pe străzi, pentru că a avut neşansa să se nască într-o familie care nu l-a dorit din prima clipă și l-a abandonat la patru ani. A suferit de foame şi de frig, dar a supravieţuit şi îşi câştigă existenţa de zi cu zi muncind. Ba chiar a ajuns să fie model pentru fotografi şi personaj pe coperta

unei cărţi din străinătate. Tibi „Makelele”, cum îl ştie lumea (poreclă pe care a primit-o pentru că ar semăna cu un fotbalist francez), acum în vârstă de 31 de ani, conturează portretul a mii de copii abandonaţi în spitale, crescuţi în orfelinate, care ajung apoi, inevitabil, oamenii străzii,

scrie libertatea.ro. Aşa a fost şi viaţa lui. Când avea doar patru ani, părinţii lui au decis să renunţe la el. Prin urmare, o mătuşă l-a lăsat pe scările din faţa Spitalului de Copii Braşov. Apoi a plecat. Mai avea doi fraţi şi două surori, însă doar el a fost abandonat. Copilăria şi-a petrecut-o prin centre de plasament, la Codlea şi în judeţul Argeş, unde spune că i-a plăcut pentru că avea „de toate”.

„Am avut tot ce-mi trebuie acolo. Şi prieteni. Mi-a plăcut, mergeam şi în tabere. Când aveam 12 ani a venit o profesoară la mine şi m-a întrebat dacă vreau să merg la părinţii mei. Dar eu, pentru că nu îi cunoşteam, am spus că nu vreau, că vreau să rămân în centrul de plasament. Mai târziu, au venit nişte străini, ne-au luat pe toţi braşovenii şi ne-au adus la părinţi. Nu mai ştiu

de unde erau străinii. A venit maică-mea, m-a luat, m-a dus acasă, am stat vreo lună, apoi a venit Protecţia Copilului şi i-a spus maică-mii să mă dea la şcoală, la Brădet (centru de reabilitare şcolară Brădet-Săcele – n.r.). Am mers până în clasa a 8-a, dar când a trebuit să trec la liceu, a murit fratele meu, în accident de maşină şi de atunci nu m-am mai dus la şcoală pentru că a trebuit să ajut şi eu pe acasă”, povestește Tibi.
Mai bine pe străzi decât acasă

Acasă însă nu i-a fost bine deloc şi a preferat să stea pe străzi. A rămas şi cu un handicap, după ce, în copilărie, a fost călcat de o maşină pe un picior, apoi în iernile petrecute pe străzi a degerat. Nu îl mai doare piciorul pentru că l-a ajutat „un francez” cu medicamente. Dar s-a ales cu un mers şontâc.

Spune că relaţia cu mama lui e „nasoală” pentru că îl trimitea la cerşit, iar lui nu i-a plăcut niciodată să ceară de pomană.

„Nasol cu maica-mea. M-a trimis la cerşit şi n-am vrut. Ea de acolo a început să mă ia la bătaie şi am plecat de acasă. Din 2012, am stat pe gangul 27, la ieşirea de După Ziduri. Am stat patru ani acolo cu prietena mea, Alexandra, dar ne-am despărţit şi m-am mutat”,

mai spune el.
A supravieţuit pe străzi, chiar dacă a dormit prin ganguri sau garaje, fie vară, fie iarnă şi şi-a câştigat existenţa muncind. Locuitorii din centrul vechi al Braşovului îl cunosc şi au prins încredere în el. Merge şi face cumpărături, cară bagaje, ajută în construcţii, face curat… Munceşte. Iar oamenii îi dau bani, mâncare, haine. Acum, lucrează la un restaurant, tot în centru,

unde cară marfă, face curat şi primeşte o masă caldă. Şi bani. Stă fie la un prieten, în Dârste, fie într-un garaj din spatele unui pub de pe strada Nicolae Bălecescu. „Mai sunt zile în care stau într-un garaj al unui local, unde, pentru că mă lasă să stau acolo, spăl geamuri, fac curat… cei de acolo mă ajută cu bani, haine şi când au nevoie mă sună şi mă cheamă. 90% mă descurc acum, cât de cât”, povesteşte el.

A avut şi ceva probleme cu Poliţia pentru că, în 2007, s-a luat la bătaie cu un individ. S-a ales doar cu o amendă şi de atunci s-a cuminţit, spune el. Acum îl mai iau la rost poliţiştii şi jandarmii pentru că „rezervă” locuri în parcările supraaglomerate din centrul vechi pentru cunoscuţi.

Continuarea reportajului AICI.