Rugăciunea care scapă de boli, de griji, de necazuri, de farmece şi blesteme şi implineşte cele mai grele dorinţe!

Un miracol în Prahova: Rugăciunea Lumânărilor Aprinse. Nu se stie exact cine a scris-o, nici de cand circula printre credinciosii din Prahova. Cert este ca s-a raspandit ca lumina, ca lumea o cauta pentru puterile ei. Se spune ca norocosii care intra in posesia Rugaciunii scapa de boli, de griji.

Rugaciunea Lumanarilor Aprinse

Nu se stie exact cine a scris-o, nici de cand circula printre credinciosii din Prahova. Cert este ca s-a raspandit ca lumina, ca lumea o cauta pentru puterile ei. Se spune ca norocosii care intra in posesia Rugaciunii scapa de boli, de griji, de necazuri, de farmece si blesteme, li se

implinesc cele mai grele dorinte. Dupa cum spun fericitii care o au, rugaciunea e cunoscuta numai in Prahova. Multi preoti n-au auzit inca de ea, dar presiunea oamenilor care cer ca Rugaciunea Lumanarilor Aprinse sa fie citita in biserica e atat de puternica, incat s-a dezlantuit o veritabila cruciada pe urmele ei

„Am muncit trei zile la taiat pomi, ca sa obtin rugaciunea”

In bisericile pline de oameni din Prahova, soaptele ingerilor sunt mai rar auzite, de la o vreme, decat soaptele credinciosilor. Transmisa ca un telefon fara fir, de la om la om si de la o ureche la alta, o intrebare insistenta isi face loc, tulburand slujbele preotesti: „Aveti cumva Rugaciunea Lumanarilor Aprinse? Ati auzit despre ea?”. O minune mai noua ca cea a icoanelor sfinte

pare sa le vina oamenilor in ajutor: cateva versete pline de credinta si de patima mistica, adresate bunului Dumnezeu. Cine spune rugaciunea intocmai, respectand protocolul insotitor, scapa de orice necazuri, de pericole si de boli. E ca si cum insusi Hristos se apleaca asupra celui aflat in durere, ajutandu-l sa iasa din ea. Numai ca Rugaciunea Lumanarilor Aprinse li se pare

unora o comoara de care nu se pot desparti, iar altora o marfa de cumparat. „Nu-i o rugaciune pentru oricine. Trebuie sa fii indurerat din greu, ca s-o ai. Sa traga toti cu viata, cum am tras si noi.” Intre cei care au rugaciunea, se gasesc si oameni care le cer celor interesati sume de bani sau alte foloase. Intr-o biserica ploiesteana, o femeie imi povesteste: „Eu, ca sa fac rost de rugaciune, am muncit trei zile la taiatul pomilor in comuna Magurele, la cel care

o avea. Mi-a convenit, caci inainte o gasisem la cineva care mi-a cerut un sfert de porc pe ea sau doua milioane de lei. Oricata nevoie aveam de rugaciune, nu puteam sa-i dau nici carnea de porc, nici banii, ca n-am. Sunt femeie saraca. Eu o dau oricui are nevoie de ea. S-o copieze, sa si-o scrie. Fara bani, ca nu e crestineste sa vinzi ajutorul lui Dumnezeu. Am dat-o si unor preoti din Campina si din Breaza, ca s-o aiba si s-o dea mai departe. Unii zic ca rugaciunea

nu apare in nici o carte religioasa si nu e buna de nimic, dar nu-i adevarat. Baiatul meu, bolnav de epilepsie, nu mai face crize atat de des, de cand fac rugaciunea. Vecina mea a scapat de o operatie neagra dupa ce s-a rugat, numai urmand indicatiile. Am dat rugaciunea unuia care voia sa se lase de bautura, unei fete de 32 de ani care nu se mai marita, unei studente ca sa

ia sesiunea. Se spune ca, daca ai credinta, rugaciunea te ajuta in orice. Am auzit ca o cauta, ca sa se ajute cu ea, si politisti, doctori si procurori. Oameni sunt si ei, si au probleme. Se spune ca rugaciunea a fost scrisa de un preot mare, care acum nu mai slujeste in Prahova, un duhovnic adevarat. Ba chiar se zice c-ar fi murit. Se vede ca a fost un sfant in felul lui, caci rugaciunea face minuni, la fel ca o icoana. Numele meu e Aurelia Oancea si sunt foarte multumita ca am putut face rost de rugaciune. Daca vreti, v-o dau.”

40 de lumanari si de 160 de ori „Tatal Nostru”

O tanara care aude discutia intra in vorba. O cheama Alice Chirila, este studenta la Universitatea de Petrol si Gaze Ploiesti si cunoaste si ea efectele benefice ale Rugaciunii Lumanarilor Aprinse. „Am avut o problema de sanatate cumplita: niste bube urate imi acoperisera corpul.

Si-am rezolvat. A fost un cosmar. Colegii imi ziceau Buboasa, nu se uita nimeni la mine, toti fugeau cand ma apropiam, se temeau sa nu se ia si la ei. Medicii mi-au tot prescris tratamente, am dat cu diverse preparate si alifii aduse chiar din Germania. N-au avut nici un efect, incat zicea mama ca sunt fermecata.

Citeste continuarea